Diverse

Idei imperfecte

Se spune că dacă încetăm să visăm, murim…Dar de ce să ne gândim la o stopare a visurilor când putem să explorăm acest infinit, când putem să-l soarbem până la rădăcini, când ne putem bucura ca nişte copii şi când putem să sperăm la mai bine, la mai frumos, la mai pur? Ce e drept, e drept! Visurile au totuşi o doză (pentru unii imfimă, pentru alţii grandioasă) de iluzie. Dar dacă am şti asta de la început, nu am mai avea acea dorinţă răbufnitoare de a ne întrece limitele, de a ne gândi la persoane, lucruri, situaţii, aşa cum poate doar în visuri o putem face.

Ştiţi care-i frumuseţea jocului? Noi întotdeauna cunoaștem finalul unui vis, realizăm că el conţine esenţă de iluzie, că vom fi dezamăgiţi, întristaţi sau îngânduraţi, dar totuşi persistăm…persistăm în a ne imagina, în a duce visul la bun sfârşit, nu pentru că ne dorim să ajungem la finalul lui, ci pentru că vrem acea clipă, acea secundă, acel minut de fericire, de speranţă, de imaginaţie. Este şi puţin risc, este şi absurditate, este şi dorinţă, dar știți ce? este nebunia noastră, și e frumoasă așa cum e! Și noi luptăm pentru ea , chiar și pentru fărâma aceea de visare, pentru beția de cuvinte! Că doar nu ne costă nimic să visăm, nu-i așa?

Advertisements