Teatru

Efecte Colaterale regizate. Nu e glumă. Vinovat principal – Vlad Zamfirescu. Povestea, la Nottara

Am văzut Efecte Colaterale de două ori, în mai puțin de un an. Nu intru acum în detalii de ce și cum, pentru că vreau să-i dedic un text aparte acestei întâmplări, de care mă amuz de fiecare dată când îmi amintesc 🙂 A fost în niște împrejurări aparte, o să vedeți.

Las asta deocamdată, fiindcă altceva vreau să vă transmit acum. Și vă spun așa: comedie bună, text bun, regie bună, actori buni! Piesa Efecte Colaterale de la Nottara e bună de văzut, de revăzut, e actuală și te face să te-ntrebi: bun bun, ne distrăm, ne amuzăm, dar când se încheie lanțul efectelor? Câte relații se pot înoda, câte triunghiuri amoroase pot apărea, din câte efecte poți crea încurcături, dezbinări sau, dimpotrivă, câte pot aduce succes și fericire?

Viața noastră, în fond, e plină de efecte. Putem chiar noi să fim personajele din această piesă, fără să ne dăm seama. Putem fi cuprinși în vârtejul unor situații de-a dreptul comice sau chiar absurde. De nedorit sau de neconceput. În plină faimă sau cu dorința de a atinge culmile succesului. Și aici mă opresc – nu vă spun mai multe despre subiectul piesei 🙂

2520_Gheorghe_Ifrim_Vlad_Zamfirescu_in_Efecte_colaterale_de_Alexandru_Popa_foto_Adi_Bulboaca
foto: Adi Bulboacă

Textul…Textul e foarte bine scris. Alexandru Popa scrie într-un mare fel! Știu că mai are cel puțin 3 piese în stagiunea actuală de la Godot (despre care știu eu), pe care abia aștept să le văd! Ceilalți „vinovați” pentru efectele pe care le creează piesa asta sunt actorii, dar și Vlad Zamfirescu, care are rol dublu – semnează și regia piesei, dar și joacă (face un rol fain și-n Panică). Nici nu știu de cine să vorbesc mai întâi: de Gheorghe Ifrim, de al cărui talent nu încetez să mă minunez, de Dan Bordeianu, care-a fost o adevărată surpriză, pentru că nu l-am mai văzut jucând în piese de teatru…de Vlad Zamfirescu, de Diana Roman, pe care-am mai văzut-o și la Godot, dar și-n Fazanul, la Nottara…

Și-n nehotărârea asta a mea, măcar un lucru cert pot face. Să vă redau câteva dezvăluiri despre piesă, despre lucrul cu actorii, despre intențiile regizorale ale lui Vlad Zamfirescu, informații „din interior” pe care le am de la Oana Popescu, cea care semnează asistența de regie a piesei:

„Efecte Colaterale a fost un proiect foarte drag mie. Am lucrat cu actorii timp de 3 luni, ca într-un laborator de cercetare. Am descoperit împreună straturile textului scris de Alexandru Popa și am avut parte de o atmosferă de repetiții cum n-am mai întâlnit de pe vremea cursurilor de actorie coordonate de Ion Cojar. Personajele sunt cât se poate de veridice. Acțiunile lor pot fi de acuzat, acestea făcându-i, însă, să pară cât se poate de umani. Vlad Zamfirescu a mizat foarte mult pe realism și adevăr în viziunea lui scenică, cât și în jocul de pe scenă. Eu am fost ochiul din afară, care a încercat să mai regleze lucruri pe ici, pe colo, atunci când regizorul era și actor”.

Efecte Colaterale, Teatrul Nottara. Următoarea reprezentație: duminică, 23 aprilie. V-ați notat? 🙂

Advertisements