Diverse

Flashback. Copilărie. #ViațaLaȚară

Când am început să mă gândesc la cum va arăta textul ăsta, știam că va începe cu zborul unei berze, paralel cu mașina în care mă aflam eu, tata și sora mea. Eram în drum spre bunica, la țară. Acum o săptămână. Să fi fost trecut de 6 seara…

Mi-a dat zborul ăla o liniște, mi-a indus o stare așa faină, de visare…și acum mi-l amintesc. Momentul ăla a schimbat totul. Până atunci, parcă mă cuprinsese vremea urâtă, ploioasă – că era cam înnorat și frig – dar acum mă bucuram de tot ce vedeam, de acel orice pe care mi-am dat seama că-l pot trăi și retrăi la infinit doar acasă. Îmi amintesc de acel drum și-l simt ca pe o întoarcere în timp, pentru că așa a și fost –m-am simțit ca-n copilărie. Fân, pădure, cireși sălbatici, garduri aproape putrede, căruțe…un drum cât o poveste ticluită cu vrute și nevrute, spusă cu haz până la bunica. Condimentată cu glumele lui tata și acordată cu grijă de râsul soră-mii. Zic de un timp prețios, de clipe faine, de râsete, de familie și de ce e cu adevărat de așezat acolo, la loc de cinste, în suflet. Și tare mă bucur de toate astea!

18155437_1523914607651506_1397794731_nȘi că tot veni vorba de copilărie, mă bucur că am avut parte de toate astea, că am bunici la țară, că am avut vacanțe de vară petrecute printre podețe, printre tractoare, printre gâște, prin noroi, că am mers la treierat, cu căruța…că am umblat pe toate coclaurile. Tare mă bucur că am origini în zona asta a țării, în Moldova, și că mă pot bucura de o liniște aparte de fiecare dată când vin, chiar și pentru două zile, acasă.

Acasă…

P.S.: Fotografia îi aparține Ancăi. Că deh…prietenul la nevoie se cunoaște 🙂

Advertisements