Sketch de weekend

Sketch de mai. 6-7

Verde. Bălți. Soare. Cald. Cam prea cald.

În metrou, o mamă cu băiatul ei, de vreo 6-7 ani, discută. 8 stații, atât au de mers. Mama s-a tuns recent. Băiețelul către ea, privind-o cu drag: „Ești foarte frumoasă, să știi! Îți stă bine așa!”. Începe și o mângâie pe păr. Îi aranjează firele rebele. Mama nu spune nimic. Doar îl privește. Cu drag. Cu drag de mamă. Și se lasă alintată. În jur, toți cu nasu`n telefon. 6 stații. Băiețelul își îmbrățișează mama. Numără. Mai au 5 stații. Îi spune mamei: „Vai, visez că mânânc! Așa îmi e de foame!”. Mama îl privește: „Te cred! Haide, că mai avem 3 stații și ajungem acasă și papi!”. Băiețelul își pune capul pe picioarele mamei. Se cuibărește…Cobor din metrou. Zâmbesc.

Cappuccino mare. Cu cafea aromată. Și zahăr. Brun.

Teatru. Plimbare. Adunat…să fi fost vreo 15, 16 kilometri. Sau poate mai mult?

Herăstrău. Un el, o ea și un copil. Pe biciclete. Copilul – pe bicicleta mamei. Trece un necunoscut, în paralel cu ei. Se bagă-n vorbă. Omul are o problemă: de unde-au luat ei scaunul acela pentru copil, scaunul pentru bicicletă? Începe o discuție, inițiată de necunoscut, evident. Ei în timpul ăsta pedalează. Toți. Necunoscutul pe alee, familia pe-o potecă. „Și de unde l-ați luat?”, „E pe dimensiuni?”, „Cât costă?”, „Acum cât timp l-ați cumpărat?”. Mama îi răspunde, fără să se uite la el. E concentrată la drum. Tatăl, pedalând în spatele ei, zâmbește. Trecătorii se amuză. Ce să facă și ei? 🙂

„Era o iluzie! Era evident o iluzie. Fără îndoială, i-am răspuns eu. Însă deosebirea dintre tine și mine e că eu văd iluziile.” (Emil Cioran)

Herăstrău. După ora 20:00. Un tată trage după el o trotinetă. Fetița lui, cu ceva pași mai în spate. Are chef de joacă. El se oprește brusc, se întoarce către ea și-i spune: „Tati, hai că începe meciul!”. Fetița…nicio reacție 🙂

Ziua Mondială a Râsului.

Idee de rubrică nouă pe blog: „Sketch de weekend” – Gânduri, observații, stări. Trăite, văzute, analizate. 3,2,1…Start sketch 🙂

 

 

Advertisements